Fânaţele reprezintă bijuteria regiunii în care ne desfăşurăm activitatea. Nu doar că sunt recunoscute internaţional pentru faptul că adăpostesc colonii din rarele specii de Maculine dar totodată putem găsi aici o varietate de tipuri de plante şi animale aflate sub protecţie. Aceste areale sunt cosite o dată sau de două ori pe an , nu sunt fertilizate şi sunt păscute toamna şi primăvara. Cositul poate începe târziu în iulie, august sau chiar septembrie şi se desfăşoară într-o manieră mozacată având în vedere structura parcelată a fânaţelor. Acest mod de folosinţă a durat de secole însă momentan multe dintre zone sunt în pericol de abandon sau de a fi transformate în totalitate în păşuni.
Fermierii care încă mai practică
cositul şi o fac la un nivel neintensiv, desfăşoară în acest fel o
muncă extrem de importantă în sprijinul conservării naturii. Ca
atare, acest serviciu este extrem de valoros pentru
bio-diversitate şi pentru echilibrului socio-natural şi ar
trebui răsplătit.
În ciuda acestui fapt şi a bogăţiei de specii pe care arealul îl
adăposteşte, comunele din proiect nu sunt eligibile pentru
programul de subvenţii acordat pentru Pajişti cu Valoare Naturală
Înaltă ( programul de agro-mediu). Aici am intervenit prin
programul nostru pilot: în 2011 am oferit prin intermediul
său suport financiar pentru cositul fânaţelor selectate (Fânaţul
Sătesc, Fânaţul Domnesc and Sekeliste).
Cerinţele noastre au fost modelate de condiţiile stpulate în
programul naţional de subvenţii, cu două excepţii importante:
• Plăţile au fost efectuate doar pentru fânaţele cosite , nu
şi pentru păşuni
• Data de începere a cositului a trebuit să fie după 25 august, ţinând cont de ciclul de viaţă al fluturilor Maculinea.
Sumele acordate au fost de 200
Euro/ha pentru muncă manuală respectiv 140 Euro/ha pentru cea
mecanizată( cu tractor).
Rezultate (pentru ambele comune)
Suprafaţa contractată: 33.5 ha
Suprafaţa cosită: 20 ha (58%)
Cosit manual: 7 ha (35%)
Fermieri care au cosit cu contract:
22
Concluzii
În baza proiectului pilot de acordare a subvenţiilor, putem să trasăm aşadar nişte direcţii atât pentru zona de studiu dar şi să facem o serie de recomandări pentru îmbunătăţirea programului de agro-mediu în România. Câteva concluzii generale ar fi:
• Fermierii au nevoie de un acces la o gamă mai largă de resurse şi servicii perecum maşini mici pentru cosit şi forţă de muncă pe care să o poată contracta pentru munca manuală.
• Păşunatul pe timp de vară ar trebui reglementat
• Ar trebui să existe pachete separate de agro-mediu pentru fânaţe şi pentru păşuni